uite asa...vezi ca tot cel ce nu are da!

ieri tocmai postasem  cererea unei mamici care avea nevoie de hainute de vara pentru piciul ei...


Buna mamicilor, avem si noi o mare problema, inainte sa-l asc pe david am primit de la o prietena o sacosa de hainute de vara de la baietelul ei care sa nascut in pe 31 martie 2010, dar si eu cascata nu mi-am dat seama ca ale nu or sa-i mai vina lui david la varsta de 7-8-9-10 luni, si asa am stat eu bun bazata ca puiul meu are haine de vara. Pe 23 aprilie m-am internat cu david la spitalul de pediatrie cu diacnosticul Pneumonie acuta su SB si Insuficienta respiratorie, unde am stat 10 zile si a trebuit sa cumpar ambsolut tot: leocoplast, branule, seringi, fortum, gentamicina, hidrocortizon, ser fiziologic, s.a., atat nu am platit noi "cazarea" si "mana de lucru", plus ca bagale in buzunare la asistente la doctori, ca se comportau cu cel mic ca si cum era o carpa il taraiau pe pat ca sa-i sange ca si cum ar fi fost o papusa si uite asa s-a dus pe apa sambetei salariul sotului meu, nu am mai apucat sa platim nicio factura la utilitati nimic, luna asta trebuie sa le platesc pe 2 luni si chiar nu mai am de unde sa-i iau lui david si de imbracat. Va rog din suflet ajutatima ca in alta parte nu am unde sa ma duc sa cer ajutorul, voi m-ati ajutat ori de cate ori am avut nevoie.




astazi i-am dat fetei un mesaj

buna andreea as vrea mai multe detalii despre situatia ta...eu impreuna cu 2 prietene de ale mele ne-am hotarat sa ajutam copii cu situatie mai grea prin vinderea unor bratari..dar am nevoie de mai multe detalii pentru a putea ajuta, si cauta si donatori daca crezi ca poti astept un mesaj de la tine



raspunsul care l-am primit de la ea este ....pentru mine induiosator dat find faptul ca nici ei nu au....



situatia mea este grea dar asta pt ca acum in perioada asta trec printr-un moment mai greu, in general nu pot sa ma plang ca nu avem ce manca sau mai stiu ce, atata tot ca lui David nu pot sa-i ofer mai mult decat mancare, pampersi si afectiunea de care are nevoie, nu pot sa imi permit sa merg intr-un magazin sa dau 20 lei un body sau nu stiu cat pe nu stiu ce. Nu pot sa accept ajutorul vostru pt ca sunt familii care o duc mult mai rau, de bine de rau noi avem un venit, mic dar il avem, avem de ce ne agata lunar cat de cat, dar sunt familii care traiesc doar din alocatiile copiilor, si abia daca au ce manca, eu am crezut ca esti o mamica si ca mai ai ramase de la puiul tau ceva hainute dar in schimb nu pot sa accept ajutorul vostru pt mine, sa stiu ca eu si familie mea avem totusi ce manca si ca pe deasupra mai fac profit si de pe urma unor tinere cu intentii bune care confectioneaza si vand bratari pt mine, nu asa ceva, as prefera sa duceti acel profit sau mai bine din acel profit sa luati mancare pt o familie cu adevarat nevoiasa care nu are ce manca, ca mai presus de toate in vremea in care traim toti muncim si luptam ca sa avem ce pune pe masa zi de zi. Apreciez din suflet gestul vostru si Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va calauzeasca pasii in lucrarea voastra, si sa va dea putere sa atrageti mai multi oameni care isi doresc sa ajute si sa ajutati cati mai multi oameni cu putinta, dar v-am spus mancarea e cea care le lipseste multora de pe masa, degeaba esti plin pe dinafara daca esti gol pe dinauntru. Multa sanatate!!!Ma bucur ca mai exista si oameni care totusi doresc si binele altora si nu-i intereseaza doar bunastarea lor!




am ajuns inca o data la concluzia ca cei cu o situatie mai grea si care se chinuie pentru a trai in ziua dee astazi sunt cei care ...lasa de la ei...sau care renunta pentru altii mult mai afectati decat ei....pe cand ceilanti cu stare materiala buna se lafaie incontinuare....statul in loc sa bage bani in campanii electorale....mai bine ar baga bani in lucruri pentru oameni nevoiasi...si nu doar cand este campanie ca ei nu mananca doar o data la 4 ani...!!!

inca ceva trist...

Buna mamicilor, avem si noi o mare problema, inainte sa-l asc pe david am primit de la o prietena o sacosa de hainute de vara de la baietelul ei care sa nascut in pe 31 martie 2010, dar si eu cascata nu mi-am dat seama ca ale nu or sa-i mai vina lui david la varsta de 7-8-9-10 luni, si asa am stat eu bun bazata ca puiul meu are haine de vara. Pe 23 aprilie m-am internat cu david la spitalul de pediatrie cu diacnosticul Pneumonie acuta su SB si Insuficienta respiratorie, unde am stat 10 zile si a trebuit sa cumpar ambsolut tot: leocoplast, branule, seringi, fortum, gentamicina, hidrocortizon, ser fiziologic, s.a., atat nu am platit noi "cazarea" si "mana de lucru", plus ca bagale in buzunare la asistente la doctori, ca se comportau cu cel mic ca si cum era o carpa il taraiau pe pat ca sa-i sange ca si cum ar fi fost o papusa si uite asa s-a dus pe apa sambetei salariul sotului meu, nu am mai apucat sa platim nicio factura la utilitati nimic, luna asta trebuie sa le platesc pe 2 luni si chiar nu mai am de unde sa-i iau lui david si de imbracat. Va rog din suflet ajutatima ca in alta parte nu am unde sa ma duc sa cer ajutorul, voi m-ati ajutat ori de cate ori am avut nevoie.




daca credeti ca aveti cum sa ajutati aceasta mamica cu hainute pentru puiul ei bubu_love88@yahoo.com 

DAR DIN DAR SE FACE RAI!

astazi m-am hotarat sa fac ceva nou,,poate unora li se poate parea ciudat...cum sa ajut eu pe cineva care nu il cunosc sau....ce pe mine cine ma ajuta dar pentru ideile astea...tara este asa cum este parerea mea...:( avand un bebe micut stiu cum este sa te descurci cu un copil in ziua de astazi...cel putin eu am marele noroc ca sotul are un loc de munca si m-au ajutat si parinti cum au putut ...insa pentru cel mic statul imi da doar alocatia minunata suma de 200 ron...insa ce poti face cu ei ? in situatia in care nu ai alt venit? poi doar laptele praf si pampersi costa ....200 de ron...da stiu uni or sa spuna....poi ce trebuie copil daca nu ai cu ce sa il cresti...dar atunci cand vine...nu intreaba si un copil este o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte....asa ca azi m-am hotarat sa fac niste bratari pe care sper sa le dau la un pret bun nu caut sa fac avere...cel putin nu pentru mine ci pnetru a cumpara un carucior la mana a doua pentru un bebe mic de 6 luni al unei familii cu o situatie financiara mai grea.....este o fata care am cunoscut-o tot donand hainutele baietelului meu....momentan nu mai am ce sa ii dau....nu a avut pretentii la hainute puteau sa fie roz patate orice era binevenit....ea primeste doar alocatia ca si mine iar taticul este taximetrist....au un carut care insa ii lipseste un surub si ii este frica sa mearga mai departe de bloc  sa nu se intample ceva...atunci intreb cum pot sa stau indiferenta in fata unui copil care a venit ca o bucurie ca totii copii de altffel si sa nu fac ceva sa il ajut?  


am dat anunturi de donatii si pe site si am fost placut surpinsa sa primesc un raspuns prompt pentru el ( si pentru o fetita mica de 3 luni  cu o situatie la fel de grea) de hainute , multa lume imi spune strangele ca poate mai faci unul...dar cum sa stau cu hainutele in sacii cand sunt altii care se pot bucura de ele...fata saraca imi spune ca este coplesita ca am ajutat-o prea mult ins apentru mine nu este destul!! simt ca trebuie sa fac mai mult si daca as putea as ajuta dar si situatia noastra nu este prea roz insa nu ma plang pentru mine:)

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
"Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
"Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă.

Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri.

Alţii, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

                                    bratara din cristale acrilice si perlute mov cu inchizatoare 10 ron

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
"Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
"Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă.

Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri.

Alţii, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

Cand Dumnezeu l-a creat pe TATI... (Erma Bombeck)

Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori... În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.